Hei, curiozitatea de azi!
Ce simți când mergi într-un magazin și vezi toate suporturile de haine mega pline?
Să presupunem că vrei să-ți iei un tricou de culoarea ta preferată, sunt vreo 3 pe tot suportul și se află cam pe la mijlocul acestuia.
Vrei să iei unul de acolo, să-i vezi printul / eticheta și în timp ce te chinui să-l scoți, din cauză că pe suport se află cantitate triplă de tricouri față de cât prevede capacitatea lui, cele din margine încep să cadă toate, doar pentru că le-ai mișcat un cm.
Orice emoție te încearcă atunci când între două rafturi de haine e spațiu de 25 cm, încât nici pe o parte nu reușești să treci?
Eu de ex. în primă fază am tendința să mă simt grasă 😊
Apoi intervine latura mea logică și încep să turui o groază de lucruri, evident în gând, altfel m-ar da afară din magazin dacă le-ar auzi cineva din ai lor.
Cum ar fi:
Băi, oamenii aceștia nu înțeleg ce înseamnă o aranjare de magazin.
N-au treabă cum e cu organizarea spațiului.
Ei clădesc articole unele peste altele și unele lângă altele fără să se gândească la accesul către aceste articole
Și lista poate continua.
Nu mai zic, habar n-au ce înseamnă accesul printre rafturi al persoanelor cu un copil în cărucior sau al celor care folosesc scaun rulant.
Nu vreau să cred că funcționează pe principiu „marfă mai multă, cumpărători mulți”, ne trebuie și acces, cel puțin. 🙂
Observi și tu că și poziționarea suporturilor din magazin îți indică, ar cam fi timpul să slăbești ca să ajungi la articolul X? 😊 nu mai zic de mărimea lucrurilor.
Gen, talie unică, adică eu înțeleg că se pretează la o gamă cât mai mare de persoane(pentru cât mai multe tipuri de siluete, cu diverse măsuri), dar ea de fapt este mai mică și de cât o haină XS. 😊
Și acum în timp ce mă gândeam, oare cum își face cumpărături o persoană în scaun rulant? Pentru că știu cum stă treaba cu un copil în cărucior. 😊
Sora mea, te rog, stai un pic cu fetița aici că vreau să văd bluza X, dar nu putem intra toate acolo. 😊
mi-am amintit o experiență dintr-un alt magazin, nu era de haine, dar are legătură cu aceleași aspecte.
Cred că voiam să cumpăr o cană, o ridic de pe raft să o analizez si în timpului procesului de ridicare aud sunete de sticlă spartă, pe cineva care se agită, țin să menționez, nu lângă mine.
Când la 30 de secunde, se apropie o tipă și îmi spune:
– Trebuie să plătiți asta și aceea.
– De ce? Întreb eu.
– Pentru că au căzut de acolo, acest acolo fiind pe partea opusă a raftului la care eram eu și cănile 😊
Acum, mai zi ceva,
Ceartă-te cu ei, că rafturile sunt instabile sau că lucrurile nu sunt așezate în așa fel încât să fie în siguranță, ori plătește și pleacă.
Tu ce-ai fi făcut?
Eu am plecat din magazin fără căni, dar și fără bani în portofel 😊) bine, nici n-am mai intrat ulterior.
Mi-am zis eu, dacă asta-i strategia lor de vânzare, proastă…. pentru că doar în acea situație, dacă își asumau iresponsabilitatea organizării, în loc de două sticle sparte, cumpăram șase căni, câștig triplu. Sau cine știe.
Și uite așa în lipsa organizării și a optimizării spațiului se pierd și clienții pe care nu i-ai avut pentru că nu le-ai facilitat accesul, cât și persoanele care au plătit ceva de care nu erau responsabile.
Eu nu povestesc pentru a mă plânge, că tricouri găsesc într-un infinit de locuri și căni la fel, dar poate tu, cel care citești ai un magazin și astfel de experiențe te inspiră și te ajută să înțelegi că
#accesibilizarea_nu_e_un_moft
Presupune confort în timpul cumpărăturilor și nu numai, dacă ești client și lărgirea gamei de clienți și fidelizarea acestora, dacă ai un magazin.
Vom fi mai bine separat, când vom fi bine împreună.
Ai experiențe similare?
Te aștept în comentarii!
