Mă întreba cineva odată, cum arată casa visurilor mele?
Primul meu răspuns a fost, casa visurilor mele e locul care îmi conferă o stare emoțională bună, confort și siguranță.
Clar, toate aceste caracteristici sunt pur subiective și poate vei zice că nu descriu cum ar arăta casa pe care mi-o doresc.
Vei avea dreptate, dar numai parțial, pentru că siguranța poate fi exprimată printr-o mulțime de chestii fizice.
Confortul la fel.
Împreună toate acestea îți dau o stare pozitivă sau nu și hai să trecem la chestii concrete.
O casă perfectă pentru mine înseamnă un loc bine organizat, în care fiecare obiect are locul său și toate sunt aranjate compact.
Apucătură de perfecționistă, poate un pic, dar în unele situații e necesitate și modalitate de protecție și siguranță.
De ce spun asta?
Pentru că amenajarea unei încăperi trebuie să fie făcută în așa fel încât să nu existe risc de accidentare nici pentru un bebe care se mișcă mai mult pe burtică decât pe mâini și picioare, nici pentru un om intoxicat, nu mai zicem aici cu ce, care poate vedea doar dubluri, nici pentru o persoană cu dizabilități, care se poate împiedica sau dezechilibra, etc.
Locuința bine organizată îți face viața mai ușoară și mai liniștită, chiar în sens direct.
Așa știi exact de unde poți lua o cutie cu chibrituri, nu trebuie să treacă 12 luni ca să-ți poți aprinde lumânările de pe tortul de ziua ta din anul curent, pentru că, ce să vezi, atât ți-a luat să descoperi *ustensilele de aprindere într-un munte de lucruri dezordonate. 😊 În plus, rămâi și cu nervii la locul lor.
Și aici am putea povesti multe.
Dar o casă bine organizată și compartimentată nu implică doar ordine.
Da, presupune și arhitectură.
Atât în interior cât și în împrejurimi, fie că ești la curte sau că este vorba de casa scării.
Voiam să spun altceva, dar mi-am amintit o perioadă în care m-am simțit atât de nașpa, neputincioasă, frustrată, nici nu știu cum să descriu în cuvinte emoția de atunci.
☹ De pe vremea când eram studentă, aveam un grup de prieteni, printre care, un coleg de facultate utilizator de scaun cu rotile.
De multe ori, cu majoritatea mă vedeam la mine, la o cafea, un vin, un joc, nici nu contează la ce.
Dar niciodată n-am putut să-l invit și pe acest prieten în fotoliu rulant, pentru că stăteam la etajul 5 și nu aveam lift.
Da, mai există așa ceva în secolul nostru. 🙁
Existau două alternative, una, să ne vedem în altă parte, dar îmi răpeam plăcerea de a primi musafiri.
Sau pe lângă acest prieten să mai am încă cel puțin doi musafiri cu mușchi, 🙂 care să-l poată ajuta să urce 5 etaje.
Inventiv e omul.
Și acum, întorcându-mă la, casa perfectă, ea trebuie să-mi permită să pot trata pe toată lumea apropiată mie, în mod egal.
Tu ce-ai fi făcut în locul meu?
Cum ai trata un om drag ce este utilizator de scaun rulant atunci când nu ai locuința corespunzătoare?
Te aștept în comentarii!
