Nu mă așteptam la o astfel de trăire, dar uite că s-a întâmplat.
Gașcă faină, eu și prietenii mei cei mai buni, o tipă și un tip. Nu știam ce ne așteaptă, dar am zis că, odată ce suntem împreună va fi nebunie indiferent de ce ne oferă locul în care ne-am pornit.
Era vreo 10 dimineață, ajungem la locul cu pricina, ne apropiem la recepție.
Suntem X, Y și Z, avem o rezervare / programare, nu știu cum o numeau ei, pentru degustare de vinuri și bucate tradiționale. Bine, noi voiam doar vinuri, 😊 partea cu bucatele tradiționale a fost doar de impresie. 😊
Zis și făcut, am plătit, ne-a preluat ghidul și ne-am îndreptat către un fel de trăsurică, electrică, dar tot a trăsură semăna.
Prima impresie, super, bulină albă… Experiență de poveste.
Am uitat să îți zic, ghidul întâi ne-a întrebat în ce limbă vorbim. I-am zis română, până ajungem la degustări, după, mai vedem dacă mai putem. 😊
Și doamna foarte drăguță, a început să ne povestească, ce-i cu trăsura în care ne urcăm, unde mergem, ce găsim acolo.
Și experiența continuă…
Pe măsură ce ajungeam la un punct de interes, cum ar fi: locul în care se face vinul și toate ustensilele pentru asta, unde se păstrează, în ce se păstrează, etc, ne prezenta și ne povestea istoria, utilitatea AMDA, ne opream și ne lăsa să le cercetăm. A se înțelege, eu să le pipăi, ca să înțeleg cum arată un butoi de 3 tone. M-a lăsat să mă cațăr pe el, eu adult, dar cu suflet de copil, am făcut-o. 😊
Și așa am colindat mare parte din acea cramă, dar ca să-ți faci o imagine și tu.
Ca să-ți faci o imagine și tu
Acel loc este un sătuc subteran, care are alei principale, străduțe secundare ce poartă numele tipului de vin pe care îl găzduiesc și care însumate au 120 km.
Ce m-a fascinat și de ce spun că arată ca un oraș în miniatură?
Faptul că acolo se găsesc: biserică, cinema, sală de evenimente, bine și ei pentru impresii au făcut-o… și poze, dar e ceva fantastic.
Până să ajungem la degustarea propriu-zisă care avea loc în sala de evenimente, totul pregătit ca în povești, mini tronuri, mese de epocă, decor din alte vremuri, sculpturi și tot așa….Experiență de poveste.
Vizita noastră a prevăzut o pauză la cinema, unde fiecare a fost servit cu un pahar de vin, două, deja, după puteri 😊. Am fost lăsați să ne bucurăm timp de un sfert de oră de istoria și evoluția cramei.
Ne-au atacat toate simțurile
Au avut grijă să ne atace toate simțurile, ca să le fie mai simplu să ne cucerească.
Gustul vinului, aroma de struguri + lemn + umiditate și povestea din cinema. Toate făceau ca filmul să fie complet. Chiar dacă prietenii mei puteau să vadă și imagini cu ce a fost și ce a devenit acel loc al vinurilor, eu atunci nu mă simțeam lezată în niciun fel.
Aveam toate detaliile ca să-mi pot face o imagine completă și m-am gândit:
Da, aici e pentru mine.
Apoi, am trecut prin sala în care se păstrau vinurile de colecție. Aparțineau unor personalități contemporane.
Vinuri care în mod normal stau într-o zonă izolată, la care publicul nu are acces. Dar noi pentru că am inspirat… mai multă încredere, presupun, 😊 am fost lăsați să atingem sticlele. Iar bucurie pentru mine, iar hrană pentru simțurile mele.
Încă o bulină albă pentru ei și noi un pic mai cuceriți.
Într-un final am ajuns la degustări. Acolo împărtășeam impresiile din ziua respectivă… făceam și noi, cam ce se face la un vin, doar că noi, eram la o gamă. 😊
Nu mai rețin cum am ieșit de acolo 😊
Însă am fost foarte încântată de experiență. Totul și pe gustul meu, nicio secundă n-am simțit că e o problemă faptul că nu văd.
Experiența putea fi trăită la fel de intens prin toate celelalte simțuri.
Și totul era gândit în așa fel încât mie să nu-mi pară rău că nu mă pot bucura de peisajul vizual.
Nu vezi, ok, atinge! Ascultă, gustă și inspiră aroma de cramă!
Tot ce era acolo îți transmitea:
Trăiește fracțiunea de poveste. Lasă-te cucerit de ceea ce întâlnești ca să fii sigur că vrei să te reîntorci.
Așa a și fost.
Nu aveau nimic accesibilizat, dar aproape totul era incluziv – și pentru cei ca mine… Experiență de poveste.
Ce experiență te-a marcat și te-a făcut să te simți că trăiești un basm?
Spune-mi în comentarii!
Așa ne putem inspira.
#accesibilizarea_nu_e_un_moft – e șansă la normalitatea văzută și prin ochii care nu văd.
