Imaginează-ți că-i o seară de vară, poate e și meci, foarte aglomerată terasa la care mergi de obicei să iei cina.
Din dorința de a optimiza resursele, meniul nu este adus la fiecare masă, ci este afișat într-un loc care, teoretic, permite vizibilitate pentru toți cei care stau la mese.
Spun teoretic, pentru că, fac legătura cu detaliu pe care ți l-am dat mai sus, *ambuteiaj în spațiul tău favorit pentru cinat. 😊
Și acum, așa de curiozitate, cum te simți când nu vezi un element din meniu sau când îl vezi doar pe jumătate? Gen: pui la grătar și salată de… Blanc, nu mai vezi pentru că, ti-a acoperit cineva legumele.
Ei, cam așa mă simt și eu, doar că, eu nu pot vedea ce e în meniu nici măcar parțial, și nici când e locația goală.
Mă simt ciudat ca de fiecare dată, cel cu care merg la restaurant să stea să-mi citească meniul.
Având în vedere că oamenii cu care *umblu eu 😊 sunt tare drăguți, parcurg meniul pentru mine, apoi încep să-l analizeze și pentru ei, ceea ce mă face să mă simt și mai stânjenită.
Nu mă plâng de ceea ce mi se întâmplă, doar constat: Că lucrurile pot fi făcute mai bine și mai eficient prin acțiuni simple și de cele mai multe ori, chiar mai ieftine.
De exemplu, în povestea relatată mai sus, ce minunat ar fi ca restaurantele să aibă un cod QR, pe care scanându-l să ai acces la meniu, la un meniu accesibilizat.
De ce am precizat? Pentru că, dacă scanarea e în formă de poze, n-am făcut nimic, tot multe persoane nu vor putea parcurge conținutul, în special, dacă acestea sunt din grupul celor cu deficiențe de vedere.
Restaurantul poate avea multe beneficii:
E mai puțin costisitor să creeze un cod QR pentru meniu, decât să-l tipărească.
Face economie de timp în ceea ce privește activitatea chelnerilor, că nu vor trebui să împartă meniurile la fiecare masă, ci codul QR va fi deja acolo. 😊
Și pe mine mă va face să mă simt importantă pentru că mi-a dat posibilitatea să trec prin meniu singură, fără să deranjez colegul meu de masă, 😊 fără să consumăm mai mult timp până să comandăm, doar pentru că trebuie să citim meniul în mod repetat.
Poate te întrebi de ce e relevant pentru restaurant ca eu să mă simt importantă, simplu, pentru că astfel mă face să mă întorc.
Tu cum procedezi atunci când ai găsit un produs / serviciu care se mulează perfect pe nevoile tale? Îl reachiziționezi.
Când spun că ar fi bine și util ca restaurantele să aibă meniuri accesibilizate, ooo, sună pompos. Dar când spun că e suficient un cod QR și toată lumea e mulțumită, pentru că a avut de câștigat în urma implementării acestei acțiuni?
Sună a normalitate.
Păi, ce să vezi, accesibilizarea este normalitate.
Pentru restaurante, mai dau numai un singur argument de ce e spre câștigul lor, deținerea unui meniu citibil și pentru mine, nevăzătoare…
Eu văzând meniul pot comanda mai multe chestii și mai diverse.
Dar pentru că la fiecare produs trebuie să întreb și prețul, efort mare, 😊 (Vreau doar ceea ce știu sigur că e și cunosc exact prețul.)
Și nu e că n-avem bani 😊 că doar na, salarii de România, e doar în legătură cu viața calculată pe care ne place s-o ducem.
#accesibilizarea_nu_e_un_moft e șansa pentru a avea mai mult cu resurse mai puține.
În cazul de față, un meniu făcut ieftin, dar pe *gustul tuturor 😊
