Bucură-te de drepturi, pretinde corectitudine, dar nu cere să se facă abuzuri în numele tău.
Cum îmi place mie să mă laud 😉 încerc să fiu obiectivă, indiferent că situația mă privește sau nu, e în favoarea mea sau nu.
Citeam pe undeva o situație în care era relatat cam cât de *nașpa sunt funcționarii publici, în acea povestire era vorba despre niște doamne ce aveau legătură cu asistența socială și suna cam așa:
„m-am săturat cu birocrația asta, am fost să ridic un ajutor social de care beneficiez din cauza că am un copil cu autism.
Pentru a putea duce la bun sfârșit acțiunea aveam nevoie de o listă de acte în original.
Doamnele de acolo m-au privit nu știu cum și au refuzat să-mi dea ajutorul pentru că nu aveam actele în original, aveam copii.”
Și plecând de la această situație de fapt, omul cu pricina a folosit o mulțime de interjecții și *complimente la adresa instituțiilor, a doamnelor cu care a interacționat, pe care nu le voi mai reproduce aici, că știi și tu ce poate debita un om indignat. 😊
Păi, stai așa, sunt de acord că e taaaaare multă birocrație, că de atâtea ori se întâmplă ca instituțiile statului să fie bine intenționate, să dorească, chipurile să accesibilizeze o ceva, dar de fapt să facă procesul și mai greoi.
Însă, acesta nu e un argument să vrei ca pentru tine, să se treacă peste reguli și peste proceduri.
Doar pentru că ai o dizabilitate sau ai în grijă o persoană cu anumite deficiențe, nu înseamnă că ești scutit de respectarea diferitor chestii.
Regulile sunt reguli pentru toti, Dacă se cer acte în original, duci actele în original.
Doamnele de acolo nu ti-au refuzat dosarul pentru că așa aveau chef, ci pentru că nu îndeplinea formalitățile, de chestiunile birocratice și inutile nu-s responsabile ele. Și acestea îndeplinesc niște atribuții și se supun unor reguli.
Nu pretinde discriminare pozitivă și vom avea parte de tot mai multă incluziune.
Nu o lua personal de parcă cineva ar avea ceva cu tine, că esti tu e X sau Y, dacă se cer acte în original, asta trebuie livrat.
Pentru că victimizarea din orice, scade credibilitatea și nu se mai acordă atenție nici a celor solicitări necesare și justificate.
Poate ar fi bine să pretindem să fim apreciati pentru ceea ce suntem și ceea ce facem, nu să cerem un tratament preferential pentru că avem o dizabilitate sau o condiție diferită.
Așa toți vom înțelege mai bine, că dizabilitatea e doar un aspect ce indică nevoia unor circumstanțe de trai sau lucru, putin / mai mult adaptate.
Eu aș spune că pentru a deveni o societate mai empatică, întelegerea trebuie să vină din ambele părți, de la oameni cu și fără dizabilități.
Că e cel puțin ciudat, să te deranjeze (și pe bună dreptate) că ești discriminat în baza deficienței, dar când îți convine, să vrei tratament preferențial, tocmai pentru că ai dizabilitate.
Tu ce părere ai despre acest subiect: discriminarea în oglindă cu tratamentul preferențial?
Hai în comentarii!
#Accesibilizarea_nu_e_un_moft și nu e doar despre „a face”, întâi, este despre „a ne educa”.
Și dacă ai o dizabilitate, responsabilitatea începe de la tine în primul rând, atunci când vorbim de educația în ale accesibilizării și în ale incluziunii.
