Era vineri, zi de sport pentru mine…
Ca fiecare român care se respectă 😊 nu fac mișcare în afara sălii…
Până la intrarea în locul unde îmi voi elibera toată tensiunea, merg cu mașina, în cazul meu, un taxi, nici nu contează ce firmă era.
Un șofer foarte amabil m-a ajutat cu cele necesare, m-a văzut ca fiind într-o situație mai delicată din punctul lui de vedere și ce o fi gândit acesta, să nu cred cumva că n-a mai avut experiență cu persoane cu dizabilități, începe să-mi istorisească unele lucruri din aventura lui profesională.
De aici începe povestioara comico-dramatică căci dacă n-ar fi de plâns, ar fi de râs.
Pe la început de pandemie, adică pe vremea când era carantină, masca obligatorie peste tot, așa ca să contextualizăm.
Ajunge la punctul de plecare X și acolo îl așteaptă doi clienți, din spusele domnului șofer, muți, nu are relevanță aici dacă erau sau nu și surzi.
Ce să facă domnul polițist… Îi preia și îndreptându-se către destinație îi oprește poliția, „interogatoriu” de pandemie „Unde se duc? Ce să facă?” Șoferul încurcat nu știa ce să-i răspundă domnului polițist, el având toate informațiile necesare în aplicația de taxi n-a fost nevoit să interacționeze suplimentar cu clienții.
– Păi, domnu polițist, eu sunt la muncă, nu e treaba mea să întreb clienții unde se duc și ce să facă.
Organul statului către călătorii de pe bancheta din spate a mașinii:
– Aveți adeverință? De ce nu purtați mască?
Niciun răspuns. Polițistul încă odată, pe un ton mai ridicat, adeverința de deplasare!
– De ce nu purtați mască?
Șoferul mașinii îi spune:
– Domnule, sunt muți.
Replica genială a organului de ordine, atunci vorbește tu cu ei!
Probabil dându-și seama de situația jenantă în care se afla s-a întors să plece…
Dar așa ca să-și mai dea odată aer de superioritate, înainte să se îndepărteze îi spune conducătorului auto, – Vă las să plecați, dar să le spuneți că trebuie să aibă adeverință și să poarte mască!
Una din acele situații în care te simți rușinat de prostia altora. Ce să facă domnul polițist…
