Într-o seară, musafiri. Toate bune și frumoase, dispoziție faină, zâmbete, glume, de mâncat și de băut, așa că doar știm ce înseamnă o petrecere la noi.
Cât mai confidențial, să nu știe prea multă lume că am avut distracție acasă. E pandemie, doar nu avem voie. 😊
Era nevoie de ceva de la etaj și mă gândesc să mă ofer eu să aduc.
Cum vede…
Zis și făcut! Merg, iau obiectul, mă întorc, îl dau spre utilizare. În timp ce intram în camera cu musafirii, cineva pe un ton aproape șoptit, dar evident urechii mele „dresate” nu i-a scăpat:
-„Cum vede să coboare scările, dacă nu vede?”
Scuzați-mi tautologia, dar chiar așa a întrebat.
Drept răspuns, mi-au venit două idei… și cum eu nu sunt în relații bune cu abținutul când vreau / am de zis ceva, clar, le-am și exprimat.
1. „-Cu ochii”, poate o să spuneți că e aroganță, dar nu. Nu că nu mi-ar sta în fire un gram, sau chiar mai mult, de așa ceva, însă în acest caz, am fost cât de sinceră am putut și mai ales că a fost o replică imediată / negândită.
Explicația ar putea fi, că un nevăzător își folosește simțul tactil și auzul pentru a compensa vederea. Prin urmare, pot spune că eu văd să urc / cobor scările folosindu-mă de ochi. În înțelesul pe care li-l dau eu ochilor chiar asta se întâmplă.
2. Replica a doua a fost în context și a constat într-o altă întrebare:
„-Un om beat cum ajunge în casa si în patul său atunci când se întâmplă ca în drum să-i stea niște scări?” și aici mă refer, strict la situațiile în care, chiar ajunge. 😊)
Răspunsul ar fi că își creează niște reflexe. Plus la aceasta, creierul adaptativ al omului găsește soluții în situații critice.
Nu prea știu cum e să trebuiască să te descurci să ajungi beat acasă, însă mă gândesc că ar putea fi o formă de explicație accesibilă tuturor, poate chiar și dacă se întâmplă să fii beat când citești asta, pentru nelămurirea cu care am început acest text.
Cum văd nevăzătorii.
Nevăzătorii au o hartă mintală a locurilor în care petrec mult timp…
În funcție de reperele pe care și le-au luat reușesc să se orienteze.
Prima dată pot întâmpina probleme, a doua oară, numărul lor e mai mic, până parcurgerea în aceste locuri cunoscute de ei devine un reflex. Fără să mai pipăie fără să mai primească indicații și evident, fără să vadă, că despre asta era vorba aici, ajung să reacționeze la întâlnirea unei trepte, ca și cum ar fi văzut-o.
Poate nu e bună asocierea cu un om beat, că acesta e mult mai vulnerabil, îi sunt afectate și alte simțuri, și nu doar…
Prin urmare, dacă omul beat se descurcă, fără să aibă simțuri treze care să compenseze, fără să aibă prea multă logică care să-l ajute, pentru nevăzător, ar părea că e, chiar mai simplu. 😊)
Nevăzătorul are nevoie de minime dotări, de puțină acomodare și îl vei vedea mișcându-se prin spațiu într-un fel în care te provoacă să-i spui:
„Am impresia că simulezi!”
Tot ce-i posibil ca el să-ți răspundă:
„-ai dreptate, ai impresia.”
